numai sa nu-i faca ochi dulci motanului..
numai sa nu-i faca ochi dulci motanului..
This slideshow requires JavaScript.
http://www.youtube.com/watch?v=2-EUTCkfXEI
Capacitatea mentala folosita la maxim asta e dorinta nastrusnica pe care o viseaza multi.
Doar daca am avea acea mica pastiluta , gelatinoasa care se dizolva in 30 de secunde iar mintea devine alerta, clara, in plina functiune iar tu “o versiune perfecta a tie insuti” .
Asta-i filmul si nu te plictiseste. Rober DeNiro, Bradley Cooper …






IN SOMN! Au intrat in casa ca niste lasi in timp ce familia dormea!

”Sorrow
The sweet smell of a great sorrow lies over the land
Plumes of smoke rise and merge into the leaden sky:
A man lies and dreams of green fields and rivers,
But awakes to a morning with no reason for waking
He’s haunted by the memory of a lost paradise
In his youth or a dream, he can’t be precise
He’s chained forever to a world that’s departed
It’s not enough, it’s not enough
His blood has frozen & curdled with fright
His knees have trembled & given way in the night
His hand has weakened at the moment of truth
His step has faltered
One world, one soul
Time pass, the river rolls
It’s not enough it’s not enough
His hand has faltered
…. …. ……
And he talks to the river of lost love and dedication
And silent replies that swirl invitation
Flow dark and troubled to an oily sea
A grim intimation of what is to be
There’s an unceasing wind that blows through this night
And there’s dust in my eyes, that blinds my sight
And silence that speaks so much louder that words,
Of promises broken ”
incerc foarte mult sa nu raspund din impulsul nervilor, al emotiilor. 
Ci subjug putin rational situatiei si judec. Dupa ce judec raspund din acel loc, al judecatei si ma exprim.
Exprimarea poate fi abrupta dar pe cat se poate dreapta atat cat e in firea noastra sa putem fi obiectivi, in situatii subiective , cumva…
Ceea ce ma uimeste, e un moment sau mai multe momente cand simt ca investesc rabdare si dorinta de a-mi explica punctul de vedere iar pentru asta primesc inapoi de la un interlocutor oarecare, numai rahat. Respectiv Nelu Craciun, ca sa nu existe confuzii.
Pierderea de timp ma infurie. Daca am investit putin timp sa ma explic iar interlocutorul is fucked up si are deja idei preconcepute. Arghhhhhh!
Groaznic. Eram la teatru in Bucuresti, la Notarra..
Si brusc a inceput sa salte podeaua intai in sus si-n jos , apoi de la stanga la dreapta. Puternic!
Lumea a intrat in panica si ca fiecare sa iasa mai repede din cladire si-au facut loc cum au putut. Geamuri se spargeau. Iar lumea navalea , unii peste altii la propriu ca sa iasa in strada. Nu mi-a fost frica nicio clipa. Caci eram pustoaica si inconstienta.
Daca m-ar prinde acum un cutremur m-ar umple de frica!!
Mai ales ca mi-amintesc grozaviile pe care le-am vazut in noaptea aceea. Cladiri rupte in bucati, mobile partial atarnate de ziduri, sange cald pe peretele unei cladiri, praf, agitatie, lume disperata. Frica inghetata pe fata oamenilor.
Teribila amintire!
Asociatia a derivat in urma ideii ca momente/zile/luni , chiar si ani , suntem in loop.
Imi ziceam ca in momentul cand te simti in loop e ca si cum ai fi pe sens giratoriu fara sa te indrepti nicaieri. Doar te invrti si te invarti in jurul unei axe, rond, propria coada s.a.m.d. Viata e ca un bulevard cu multe sensuri.
Se cheama AGNOTOLOGY .
Robert Proctor , parintele acestui camp de studiu (care are multe lanuri si recolte, deh..) spune:
“Oamenii întotdeauna presupun că dacă cineva nu ştie ceva, e pentru că nu au acordat atenţie sau încă nu au priceput .
Dar ignoranta, de asemenea, vine de la oameni care pur si simplu suprimeaza adevarul – ori il afunda -. sau încercarea de a face ceva atât de confuz ca oamenilor sa nu le mai pese de ceea ce este adevarat si ce nu”
http://www.huffingtonpost.com/arianna-huffington/the-incredible-shrinking-_2_b_827458.html
“Afectiunea OCD are semne foarte clare.
Care persista si se repeta. Ganduri intrusive/ interferente (ganduri care intervin, care se amesteca -obsesii) si comportamente (compulsii) sau amandoua.Simptomele de OCD cauzeaza perturbări semnificative în viaţa de zi cu zi a unei persoane. Afectand calitatea vieţii, intervenind in capacitatea de a duce la îndeplinirea responsabilităţilor cotidiene (de exemplu, locul de muncă, cresterea copiilor), şi care iau o oră sau mai mult din zi.
Obsesiile si compulsiile se resimt ca excesive sau neadecvate, şi creeaza suferinţă semnificativa şi anxietate.” 
Obligatia guvernelor este sa apere interesele propriilor cetateni.
Gadhafi isi mercenerizeaza pe ai sai. Si valuri de emigranti o sa inunde lumea.
Nu e mai ieftin , mai potrivit pentru toate partile ca cei in masura din organizatii internationale
sa intervina si sa-l inlature/aresteze pe Gadhafi si echipa lui de mercenari decat sa -si afecteze propria economie si
calitatea vietii a propriilor cetateni cand libieni o sa asalteze alte tari din disperare ???
Disperare si dorinta de supravietuire indreptatite! Dar mai indreptatit ar fi inlaturarea lui Gadhafi decat de a face fata
unei noi realitati in fata unui numar mare de emigranti.
Organizatiile “specializate” in cica drepturile omului unde sunt ele acum? Cand Israelul trage un part INDREPTATIT, toata lumea da buluc sa adulmece si sa latre.
De ce asa? De ce aud doar niste scancete in acest genocid si nu interventii serioase sa fie evacuati cetatenii si oprit mercenarismul dictatorului lybian?
Ha?
un proiect facut pentru studentii care vor sa lucreze in alimentatia publica. 
Li se permite sa organizeze si sa conduca un restaurant si au camere de luat vederi in bucatarie ca cei care
sunt clientela sa vada si sa aprecieze cum e facuta mancarea. Studentii se ocupa de tot restaurantul cu tot ce tine de el de la a la z. Simpatic!
Daca n-ar fi vorba de democrati si republicani ai jura ca e vorba de partide romanesti . ![]()
Si noi ne-am putea intreba daca partidele au ideologie sau platforma politica?
Ne-am putea intreba daca si in Romania crizele majore se incearca a se rezolva prin minime solutii, nu tocmai optimale.
Daca platforma partidelor nu e cumva facuta din lemn putred.
Pare valabil nu numai cu ce se confrunta americanii care vor alternativa ci cu ce se confrunta si romanii .
Dar alternativa e la indemana; democratie, legislatie, reforme, capitalism!
Arianna Huffington..”.Debating the Two-Party System”
http://www.huffingtonpost.com/arianna-huffington/debating-the-twoparty-sys_b_824973.html
Toata cartea este scrisa la persoana intai. Mi s-a parut inedit.
Fiecare personaj vorbeste despre el insusi in primul rand si apoi de altii. Si sunt multe personaje..
Lev Tolstoi si sotia lui sunt impresionante.
Am vazut si filmul cu Helen Mirren, Christopher Plummer, James McAvoy. Superb! H.Mirren e o tigresa.
Cinci stele pentru carte, cinci stele pentru film. 
Le recomand calduros.
Fata lui Tolstoy spune despre el:
“Normally, Papa is keen on looking things up in the encyclopedia. He has the entire Brockhaus Efron beside his desk, and he consults it almost daily. He adores reading about strange countries and customs, packing away bits of knowledge for later use. Long ago he realized that, for the sake of an argument, there is no substitute for facts. You can silence an opponent quickly with the right information. “
La panoul de control click widget. Tragi fereastra cu “TEXT” in side bar.
Iar in “Text” faci paste la adresa pe care ai copiat-o de la flag counter si click ; salveaza!
Adresa poti sa o iei daca dai click pe flag counter-ul meu si dai click pe ”get yours”.
Nu-i greu dar pe moment uitasem..
A zis-o pe fata; Mubarak ia-ti jucariile si pleaca dar stiti , noi nu ne bagam!
Nu zau??!
Oi, mai lasa-ma-n pace cu ipocrizia asta. Poate tocmai ca trebuie sa va bagati. Sa puneti umarul langa acei
oameni care intr-adevar vor democratie si sa nu lasati lucrurile la intamplare cum au fost lasate in Romania ca pe-0 femeie batuta care n-0 rupe la fuga din calea batausului ci se duce dupa el in inertia tampeniei. Romanii si .. I. Iliescu , respectiv A. Nastase , respectiv multi batausi dar care nu se vad pe ei insisi cine sunt si ce-au facut la fel ca vre0 cinci milioane de oameni care parca o mai cer inca si inca sa li se dea beste “bot”.
Oameni care au trait intimidati ani la randul, respectiv romanii , respectiv egiptenii, oameni care au fost oprimati si reprimati nu pot hocus pocus sa faca democratie. Nu ca toti ar fi rau intentionati, ci nu stiu cum! Nu cunosc calea.Nu cunosc etapele necesare.
Nu au experienta lucrurilor juste ci, care de care ,acum o sa incerce sa se ridice , sa apuce, sa acapareze nu din grija pentru alti oameni, societate in general si mersul tarii. Ci doar pentru interese personale , material si putere.
Daca cine trebuie n-o sa se bage o sa se bage “fratii”! Nu e vorba numai de Egipt aici. Este vorba de intreaga lume democratica care nu poate sta indiferenta si sa accepte ca islamismul extremist sa devina masa critica.
Ne priveste pe fiecare dintre noi aceia care cred in democratie liberala si se indarjesc impotriva shariei si oprimarii islamice extremiste. Nu rastorni un sistem ca sa ai in loc unul mai groaznic. Sper ca nu asta este interesul domniei sale B. Obama ! Ramane doar s-0 dovedeasca cu fapte si nu lozinci!
“Raspunsul primit a fost:
Budistii din Burma
In anul 1850, calugarii budistii din Burma inca mai practicau ritualurile in care se performau sacrificii umane. Odata cu mutarea capitalei la Mandalay, 56 de oameni considerati a fi fara pata au fost sacrificati si ingropati sub zidurile orasului pentru a deveni protectorii noii asezari. La putin timp, doua dintre morminte au fost gasite goale, ceea ce i-a facut pe astrologii regali sa dea un verdict radical: 500 de oameni trebuie ucisi si ingropati sub ziduri, altfel capitala va fi evacuata. Pana la interventia guvernatorilor britanici care a pus capat sacrificiilor, 100 de persoane fusesera ucise deja.
Masacrul de la muntele Meadows
Odata cu declansarea razboiului din Utah, mormonii de pe intreg teritoriul s-au adunat in scurt timp, pentru a lupta impotriva armatei Statelor Unite, despre care banuiau ca urmareste eradicarea populatiei mormone. Pe fondul acestor tensiuni, au aparut zvonurile conform carora in trenul Fancher-Baker, care transporta emigranti din Arkansas catre California, se aflau inamici care participasera la persecutarea mai multor mormoni. Episodul, ramas in istorie drept masacrul de la muntele Meadows, s-a finalizat cu executarea unui numar mare de emigranti, pe 11 septembrie 1857. Mormonii au atacat trenul cu ajutorul indienilor din tribul Paiute. Doi dintre cei care aveau roluri importante in organizarea militara locala, Isaac C. Haight si John D. Lee au orchestrat acest atac, deghizandu-si oamenii astfel incat sa para un atac al nativilor americani. Dupa asediu, mormonii au reusit sa convinga emigrantii sa se predea. Nedorind sa lase martori ai implicarii lor in acest atac, 120 de oameni, barbati, femei si copii au fost executati. Dintre cei din urma, doar 17 au fost crutati. Abia 20 de ani mai tarziu, pe 23 martie 1877, unul dintre cei doi conducatori, John D.Lee, avea sa fie condamnat si executat chiar la locul masacrului.
Vanatoarea de vrajitoare
Odata cu sosirea lor in Massachusetts, in jurul anului 1600, puritanii au creat o politie religioasa care urmarea si pedepsea orice devianta doctrinala. Pacatosii erau biciuiti, pusi la stalpul infamiei, spanzurati, li se taiau urechile sau li se gaureau limbile cu un fier incins. De cealalta parte se aflau adeptii formatiunii religioase Quaker, unii dintre cei mai mari inamici ai puritanilor, a caror religie era considerata o blasfemie. Practicantii Quaker prinsi erau spanzurati. In 1690, teama fata de magie si de efectele acesteia i-a facut pe puritani sa condamne la moarte 20 de vrajitoare si sa arunce in inchisoare alte 150 de persoane banuite de vrajitorie. In intreaga perioada a persecutiilor, care a durat din 1484 pana in 1750, mii de oameni au fost arsi pe rug sau spanzurati. Conform statisticilor oficiale, 80% dintre victime erau femei.
Crimele sectei Thugee
Pentru a potoli setea de sange a nemiloasei zeite Kali, practicantii sectei Thugee din India au dezvoltat inca din anul 1500 o practica religioasa prin care oamenii erau jertifi pe altarul acesteia. Cele mai multe victime erau ucise prin strangulare in timpul ritualurilor. Se aproximeaza ca 2 milioane de oameni i-au cazut victime de-a lungul timpului. Numai in anul 1800 au fost curmate circa 20 000 de vieti, pana cand interventia autoritatilor britanice a pus capat acestor practici. Numarul victimelor s-a diminuat, desi in 1840 un membru Thugee era judecat pentru uciderea a 931 de oameni. In prezent, anumiti preoti hindusi inca mai practica acest ritual, insa locul oamenilor pe altarul jertfei a fost luat de capre.
Persecutiile romane
Una dintre primele persecutii impotriva crestinilor s-a petrecut in anul 64 d. Cr., din ordinul imparatului Nero. Este acelasi an in care Roma era cuprinsa de unul dintre cele mai mari incendii din istorie. Pentru ca foarte multe zvonuri il inculpau pe insusi Nero de producerea catastrofei, acesta a ordonat ca toti crestinii sa fie arestati si ucisi sub invinuirea de a fi starnit devastatorul incendiu. Multi dintre acestia au fost sfasiati de salbaticiuni in timpul sangeroaselor spectacole romane sau au fost arsi de vii. In urmatorii ani, actiunile indreptate impotriva crestinilor au continuat, ajungand la apogeu in timpul a ceea ce s-a numit Marea persecutie. Aceasta a inceput cu o serie de patru edicte care interzicea practicile religioase crestine si mergeau pana la executia in masa a practicantilor. Persecutiile au incetat odata cu urcarea pe tron a imparatului Constantin I in anul 306, cel care avea sa legalizeze crestinismul sapte ani mai tarziu, in 313.
Cruciadele
Definite drept conflicte militare cu un caracter religios, cruciadele medievale au fost purtate atat impotriva dusmanilor externi cat si a celor interni. Nu numai musulmanii sau slavii pagani au fost vizati, dar si crestinii greci ortodocsi, catarii, husitii sau oricine dobandea statutul de inamic al papilor. Scopul initial al cruciadelor era recuperarea Pamantului Sfant de la musulmani si impiedicarea expansiunii turcesti. Cruciadele erau purtate impotriva paganilor, ereticilor sau a celor care erau excomunicati din motive religioase, economice sau politice. In scurt timp insa, acestea au inceput sa serveasca si altor scopuri, cu precadere politice. Organizarea unei cruciade insemna mobilizarea unor forte militare imense, iar luptele presupuneau o violenta iesita din comun, avand ca rezultat un numar impresionant de victime. Ideea unui razboi religios care serveste unei cauze nobile a infierbantat mintile laicilor, asa se face ca spre sfarsitul secolului XI, oamenii din popor se angajau in aceste batalii, devenind dupa depunerea unui juramant soldatii bisericii. Se pare ca pana in 1291, numarul victimelor ajunsese la 20 milioane, dar aceasta este numai o cifra aproximativa, in lipsa unor evidente exacte. Este foarte probabil ca cifra sa fi fost mult mai mare, augmentata de numeroasele cruciade petrecute de-a lungul unei perioade lungi de timp.
Jihadul islamic
Semnificatiile razboiului sfant au nascut de-a lungul timpului o multime de controverse. Unii musulmani inteleg prin jihad utilizarea tuturor resurselor pentru a urma doctrina islamica si pentru a-l multumi pe Alah. Este un proces continuu, prin care acestia invata sa-si controleze propriile dorinte si sa lupte impotriva gandurilor rele. Pentru acestia, jihadul se afla inauntrul fiintei si se materializeaza prin aducerea dreptatii si inlaturarea raului din societate. Aceste precepte au cunoscut in scurt timp o extensie, care s-a materializat impotriva necredinciosilor.
Insa un anumit pasaj din Coran, Sura 25, versetul 52 a nascut foarte multe dezbateri in lumea islamica. Multi l-au folosit in trecut si il folosesc si in prezent drept scuza pentru a comite crime ascunse in spatele unei doctrine religioase: Nu cedati in fata necredinciosilor, ci luptati cu indarjire impotriva lor.
Razboiul sfant, mentionat in Coran, a facut numeroase victime timp de 12 secole. Se pare ca in decursul istoriei, numarul victimelor ucise in numele Islamului numara aproximativ 200 milioane. In primii ani, armatele musulmane se raspandeau rapid: din estul Indiei pana in vestul Marocului. La scurt timp, diverse formatiuni religioase si-au adus acuze reciproce, declarand jihadul una impotriva celeilalte: Kharijis s-au luptat cu Sunni, Azariqis au declarat moarte tuturor pacatosilor si familiilor lor. In 1850 un mistic sudanez, Umar al-Hajj, a initiat un jihad in scopul de a converti triburile africane pagane.
Jertfele aztece
Aztecii au inceput elaborarea teocratiei in jurul anului 1300, marcand era de aur a sacrificului uman. Aproximativ 20 000 de oameni au fost jertfiti zeilor, in mod special zeului soare, caruia trebuia sa i se asigure ratia zilnica de sange. In cadrul ritualurilor, inima victimelor era scoasa, iar corpurile erau mancate. Alte victime erau inecate, decapitate, arse sau aruncate de la inaltime. Intr-un ritual dedicat zeului ploii, copii care obisnuiau sa planga des erau omorati incet pentru ca lacrimile lor sa aduca ploaia. Pentru a o multumi pe zeita porumbului, o fecioara trebuia sa danseze timp de 24 de ore, dupa care era ucisa, iar pielea ii era jupuita. O insemnare mentioneaza ca la incoronarea regelui Ahuitzotl, 80 000 de prizonieri au fost macelariti intru satisfacerea zeilor.
Inchizitia
Primele miscari ale inchizitiei au fost provocate de atitudinea maselor fata de crestinism, in mod particular de cea a catarilor si a valdensienilor. Tortura a inceput sa fie folosita dupa anul 1252. Cel care a autorizat uzul torturii a fost papa Inocent al IV-lea, printr-un edict papal cunoscut sub numele de Ad exstirpanda. Insa decretul interzicea varsarea de sange, mutilarea sau moartea. Una dintre metodele des folosite era strappado, care presupunea legarea mainilor acuzatului la spate si suspendarea acestuia in aer, pana la fracturarea bratelor. Metoda a cunoscut si imbunatatiri: in unele cazuri, se adaugau greutati la picioare, ceea ce ducea implicit, la dislocarea lor. Insa lucrurile nu s-au oprit aici. In 1568, Tribunalul Inchizitiei Spaniole a ordonat exterminarea a 3 milioane de oameni de pe actualul teritoriu al Olandei, atunci domeniu spaniol, sub acuza de rebeliune. Un alt exemplu de fervoare religioasa este celebrul inchizitor spaniol Torquemada, care avea pe constiinta cel putin 10 220 de suflete.
Masacrul hindusilor
Cucerirea Indiei de catre mahomedani a fost descrisa de catre istoricul W.Durant, drept cel mai sangeros episod din istorie. In anumite parti ale Europei si ale Asiei, natiunile cucerite optau pentru convertirea la Islam in locul mortii sigure care ii astepta. In India lucrurile nu au stat asa cum si-ar fi dorit cuceritorii musulmani, datorita religiei hindu, care isi ocupase locul in viata si in cultura oamenilor cu mai bine de 4000 de ani in urma. Pusi in fata unei rezistente iesite din comun, cuceritorii musulmani nu au ezitat sa incendieze orase intregi si sa masacreze intreaga populatie a acestora. Fiecare astfel de campanie sporea numarul victimelor cu cateva mii de suflete si tot pe atatea erau aruncate in ghearele sclaviei. Fiecare invadator isi putea construi la propriu un deal din craniile adeptilor hindusi. Cucerirea Afganistanului in anul 1000 a avut ca rezultat anihiliarea intregii populatii hinduse de pe acest teritoriu. Sultanii Bahmani din centrul Indiei isi facusera o regula din a omori 100 000 de hindusi pe an. In anul 1399, Teimur a ucis 100 000 de oameni intr-o singura zi si mult mai multi cu alte ocazii. Conform calculelor profesorului Koenraad Elst, numarul populatiei hinduse a scazut din anul 1000 pana in anul 1525 cu 80 milioane.”
“It seems to me that two issues concern you: God? -what is God? – and the nature of the human soul. You also inquire about God’s relation to humankind, and wonder about life after death.
Let me take the first question. What is God and how does he relate to humankind? The Bible says a lot about how God created the universe and how he relates to his people, meting out rewards and punishments.
This is nonsense. Forget it altogether. Put it out of your mind. God is the beginning of all things, the essential condition of our being, and a little bit of what we take to be life within us and revealed to us by Love (hence we say, ‘God is Love’). But, again, please forget those arguments about God creating the world and the human race and how he punishes everyone who disobeys.You must erase that from your mind in order to consider your own life freshly.
What i have said is all we know of God, or can know.
About the soul, we can only say that what we refer to as life is merely the divine principle. Without it nothing would exist. There is nothing physical about it, nothing temporal. So it cannot die when the body ceases to exist.
You also – like all of us – want to know about life after death.
In order to understand me, pay close attention to what i say next.
For mortal man (that is, for the body alone) time exists: that is, hours, days, months, and years pass. For the body alone, there also exists the physical world – what can be seen, touched by the hands. What is big or little, hard or soft, durable or fragile. But the soul is timeless; it merely resides in the human body. The I that i spoke of seventy years ago is the same I i refer to now. Nor does the soul have anything physical about it. Wherever i am, no matter what happens , my soul, the i that i refer to, stays the same and is always nonphysical. Thus, time exists only for the body. For the soul, time and place and the physical world have no reality. Therefore, we can’t really ask what will happen to the soul or where, after death, it will go, because the phrase will be suggests time, and the word where suggests place. Neither time nor place has meaning for the soul once the physical body has ceased to be.
That speculations about life after death or heaven and hell are shallow and mistaken should by now be clear. If the soul were going somewhere to live after death, it would have been somewhere before birth. But nobody seems to notice that.
My feeling is that the soul within us does not die when our body dies, but that we cannot know what will happen to it and where it will go -even though we do know that it cannot die. About punishments and rewards: I think our life here has meaning only when live in accordance with the commandment to love one another.
Life becomes distressing, troubled -bad- when we ignore this commandment. It would seem that whatever rewards and punishments our deeds warrant, we shall receive in this life, since none other can be known.”
?